Daca iti doresti o reteta simpla, rapida si foarte buna de desert, salamul de biscuiti e o alegere inspirata. Nu ai nevoie de ingrediente scumpe sau numeroase, nu e deloc complicat de realizat, poate cel mai greu te vei impaca cu timpul de asteptare (trebuie sa stea in jur de 1-2 ore la rece, mai mult decat iti va lua sa prepari prajitura).
Eu am vrut o consistenta cremoasa asa ca in loc de lapte am adaugat smantana pentru frisca. Ciocolata pe care am folosit-o a avut migdale caramelizate, dar daca doresti varianta clasica a salamului inlocuieste frisca cu lapte si foloseste o ciocolata neagra clasica. Mai poti adauga stafide, bucatele de nuci, alune, rahat, iar in loc de zahar pudra pentru ornat poti folosi razatura de cocos.
Daca ar trebui sa aleg intre un entrement si o bucata de strudel cu dovleac, placintarul ar castiga detasat :D Rustic, rudimentar chiar, cu bucati grosiere de dovleac si la mai putin de 3 lei bucata, strudelul cu dovleac are un efect imediat si de fiecare data acelasi: imi ploua in gura, la propriu. Aaaa si sa nu uit: strudelul e cel pentru care, in scoala fugeam in pauza mare la cofetaria din colt sa-mi cumpar 2 bucati. 2! Si as mai fi mancat :D
Am incercat sa-i dau o noua infatisare in reteta asta, o consistenta cremoasa, uniforma, fina, bucati perfect taiate, sa fac putina ordine cu strudelul asta de dovleac. Asa ca l-am innobilat cu frisca si l-am asezat pe un aluat fraged ca la carte.
Iti spun sincer ca aceasta reteta de ciocolata de casa a fost un succes total. Mi-a placut sa o fac, sa o mananc, sa o daruiesc si sa o impart cu cei dragi. A intrat in topul preferintelor familiei si foarte curand va fi urmata de varianta cu stafide ametite de rom :)
Nu e tare, nu e prea moale, e suficient de sfarimicioasa, nu foarte dulce dar destul cat sa se topeasca in gura si sa mai vrei.
Ultimul tort cu gust de vara: usor si la gust si la metoda de realizare, dar pregateste-te sa folosesti si murdaresti multe boluri :) Ciocolata cu lapte, cocos si fructe de padure asezate frumos si la exact aceeasi grosime pe un blat pufos si insiropat de cacao.
Ma asteptam ca aceasta prajitura sa fie una perfect finisata, cu linii drepte, cu un strat de crema de aceeasi grosime pe toata suprafata, fara nici o crapatura, cu fructe rotunde si lucioase fara niciun defect si care de fiecare data iese si arata la fel. De ce? Pentru ca Pavlova a fost denumita dupa o faimoasa balerina din Rusia. Iar eu cand ma gandesc la balet, vad varfuri perfect intine, genunchi drepti pana la durere, brate perfect arcuite, salturi ce sfideaza gravitatia, piruete interminabile pe o axa dreapta.
Dar prajitura e departe de a arata perfect, bezeaua nu e uniforma, crema curge haotic si sosul de fructe e imposibil de aranjat mereu in acelasi fel. Si am inceput sa caut informatii despre Anna contrariata si de asocierea unei balerine cu cateva sute bune de grame de zahar. Se pare ca Anna Pavlova a fost o balerina non conformista care a surprins prin abaterea de la regulile din balet:genunchi indoiti, varfuri deloc intinse, piruete descentrate. Cu picioare rigide nepotrivite pentru baletul acelor vremuri a reusit sa se afirme, sa se faca remarcata, sa puna bazele poantelor (cu lemn in varf) asa cum le stim noi azi si sa danseze divin. Exact asa cum e si gustul acestei prajituri deloc perfecta: DIVIN! :) (daca vrei sa citesti mai multe despre Anna Pavlova aici gasesti detalii despre viata ei)
Inca un rand, te riog :)
Cea din poza sunt eu, infulecand prajitura cu cirese facuta de Bubu meu :) Cel mai probabil a fost prima prajitura pe care am gustat-o si dupa cum se vede tare mi-a placut. Azi am testat-o pe Stefi, care a salivat pe langa cuptor si pe care cu greu l-am convins sa astepte pana se raceste (desi recunosc eu cand am mai crescut, o mancam fierbinte). Am taiat un rand din tava si am pus pe farfurie. Le-a mancat pe toate si a mai cerut o portie tot asa, adica inca un rand: "Mama, mai vreau. Tot asa, inca un rand, te riog"
Meniul de duminica trecuta a fost foarte variat datorita surselor de inspiratie :)
Retetele care imi plac vin fie din copilarie, adica din familie, din carti si reviste, poze, bloguri si pinterest, altele le "fur" mancand prin restaurante, iar altele le impart cu mine prieteni dragi. Unele ies bine, altele nu prea.
E una din retetele bunicii, e la noi in familie cu siguranta cu mult timp inainte de a aparea eu. Are o singura regula: foloseste toate legumele de primavara ce le ai in casa :)
Nu stiu daca tu mergeai la piata cu mama, eu mergem in fiecare saptamana de cand incepea primavara si pana toamna tarziu. Stiam cand urma sa faca mama supa bunicii: cumpara mazare la borcan marunta si dulce, o legatura zdravana de marar din cel mai verde, morcovi noi si ceapa verde. Supa asta e musai sa fie dulceaga, de la morcovi si mai ales de la mazarea noua.
Meniu pentru o duminica lenesa:
Pui la cuptor cu unt si mirodenii
Varza rosie inabusita cu sos de mustar
Piure de cartofi
A fost meniul de duminica, un meniu lenes cu doar putin timp de preparare. Reteta de pui e adaptata dupe reteta de curcan a lui Gordon Ramsey si imi place pentru ca puiul ramane suculent, se desprinde usor de pe os iar condimentele le poti schimba dupa bunul plac.
Doar o crema, cu vanilie. Nimic special, dar daca vrei o prezentare speciala poti folosi , niste biscuiti (limbi de pisica), fructe, fontite din orice ata ai la indemana si daca te simti cu adevarat creativa poti incerca sa ornezi cu ciocolata topita si/sau frisca. There's no limit, at all :) Recunosc mi-a luat mai mult timp sa creez cosuletele din limbi de pisica decat crema de vanilie, dar eu zic ca a meritat.
Tort cu fragute... caut demult reteta la care sa le folosesc (btw le gasiti congelate la selgros) Sunt exact cum mi lea duceam aminte: foarte, foarte mici si parfumate, miros a padure si aduc amintiri cu bunici si zile de vacanta :)
Caramelul e un moft venit mai asa la batranete dar e la loc de cinste. A iesit un tort foarte racoros, usor dar asta si datorita blatului Dacquoise. Pe cat de fitos suna :D pe atat e de usor e de facut. Gustul in schimb e pe masura numelui ;)
... sau tort nocturn :) L-am facut azi noapte, cred ca in jur de ora 2 era gata decorat si in sfarsit in frigider. Azi e ziua lui Stefan, implineste 5 ani si am vrut sa-l trezim cu voci afoane de "La multi ani" si lumanari cu minioni. Minionii au fost draguti, ritmurile si afoane si adormite :D
La multi ani Stefan, minion drag si nazdravan :)
Chiar si prajiturile pot imbraca haine de primavara, nu-i asa? Ei bine, da! si cand vorbim de desuuri de capsune sub o crema usoara de mascarpone simturile incep sa o ia razna :D
Negresa cu mascarpone am gasit-o pe site-ul lui Teo si a fost dragoste la prima vedere si apoi la primul gust si nu doar pentru mine.
I-am dat haine de primavara nu doar pentru ca am intrat in primavara si gradina mi-e plina de flori, dar si pentru faptul ca faceam prajitura asta doar iarna. Sunt sigura ca si tu, ca si mine, asociezi anumite gusturi, mancaruri cu anotimpul prin care treci. Deci... am "pimpuit" reteta de negresa de iarna cu capsune de primavara. A iesit o prajitura racoroasa: blat dens de ciocolata, crema fina dar ferma de mascarpone si bucati aromate de capsune.
Va spuneam la un moment dat ca in familie avem un top al mancarurilor preferate. Cornuletele cu gem sunt acolo, sus, sus de tot. Am descoperit reteta acum vreo 3 ani, o tot fac si nu a reusit niciun curd sau tort sa o detroneze :)
Iti recomand daca vrei sa o incerci sa incepi cu jumatate de portie. Poate aluatul nu iti ia mult timp sa-l faci, dar sa le umpli, rulezi, dat cu albus si presarat nuca, exista riscul sa te plictisesti. Dar efortul merita, sunt bune si calde, si dimineata la cafea si la pranz dupa masa si seara ca o placere vinovata.
Bello :) adica Hello in miniona. Pentru ca am inceput pregatirile pentru ziua piticului si tema aleasa e "Despicable me" briosele de azi sunt cu banane, iar glazura e pentru... ziua mamei :D adica e pe gustul meu: bezea si unt, o nebunie.
Daca aluatul pentru briose e simplu de facut, glazura necesita putina rabdare si atentie. Atentie pentru ca glazura isi schimba consistenta, de la bezea, la maioneza taiata si apoi la crema de unt. Si nu e doar fooaarte buna, arata si bine.
La musafiri de soi cheesecake-ul trebuie sa fie pe masura :) Asa ca am folosit o smantana mai grasa, de 35% pentru a obtine o textura umeda si foarte cremoasa, alune, caju, prune uscate si topping de caramel sa mearga cu ninsoarea de afara.
Vara, cheesecake-ul il fac doar din mascapone (inlocuiesc smantana si branza cu 1kg de mascarpone), blatul e din biscuiti simpli si il mancam cu topping de fructe de padure sau capsuni proaspete. Oricum ar fi, e mereu apreciat si devorat ;)
E o reteta rapida, doar timpul de racire strica oarecum socotelile. Dar daca il faci de cu seara, a doua zi il poti savura chiar la micul dejun (been there, done that).
Choux, adica varza e denumirea acestor prajiturele delicioase. Sau poate preferati denumirea ceva mai veche a aluatului "pate a popelin", adica prajiturele mici sub forma unui san :) Sub orice nume vei alege sa le savurezi, reteta pe care ti-o propun nu e tocmai clasica: are budinca de vanilie si glazura de ciocolata. Daca iti doresti ceva mai clasic renunta la budinca si in loc de glazura de ciocolata presara zahar pudra.
Uneori o situatie oarecum nefavorabila se transforma intr-o experienta din care castigi mai mult, inveti lucruri noi, te redescoperi si prinzi aripi.
Cam aceeasi situatie e si cu fursecurile astea. Te astepti la o portie zdravana de biscuiti ceva mai fragezi care se vor intinde cu siguranta prin bucatarie cateva zile si cam atat. Dar daca din 3 tavi ajungi sa ascunzi ce a mai ramas pentru a apuca sa-i decorezi dupa cum ti-ai planificat pentru ca au fost infulecati calzi, cu siguranta programezi o urmatoare data cand ii vei face din nou.
De data aceasta nu am gatit eu. A "gatit" Just Bee Free cu pasiune si daruire si au iesit cele mai dragute brose-briose minunoase din fimo. Vizitati pagina Cristinei, sunt sigura ca veti gasi cel putin o pereche de cercei sau o bratarica care sa va placa. si daca aveti o idee nebuneasca Cristina va rezona cu voi, va va citi gandurile, se va da peste cap sa va indeplineasca dorintele. Pentru ca asa e ea :)
Desi la prima vedere pare un tort complicat de facut, nu e deloc asa. Poate sunt multe de facut la el, dar fiecare dintre ele are un grad scazut de dificultate. Fa-l cand vrei sa impresionezi, dar sa si mananci o prajitura mai altfel si foarte buna.
Daca te-ai saturat de cartofi prajiti, piure sau la cuptor ai putea incerca chiftelele de cartofi cu spanac. Sunt crocante la exterior, ceapa si spanacul se simt discret, iar branza le da o consistenta totusi moale in interior.
Fara poveste :) prea lunga cel putin... Supa de linte a venit o data cu decizia de a manca putina carne, de a manca sanatos, dar consistent. A intrat timid in meniul nostru, iar acum e nelipsita.
