La Paris, la colt de
strazi,
Ciresele cresc in lazi;
Strugurii afuzalii
Cresc de-a dreptul in cutii;
Piersicile, nici n-ai crede,
Cresc ascunse in servete;
Si-ascultati-ma pe mine,
Merele cresc in vitrine.
Prunele cresc pe cantar,
Pepenii in galantar,
Fragile, in mare graba,
Cresc de-a gata din taraba,
Si alunele sadea
Cresc in bar, de sub tejghea.
Strugurii afuzalii
Cresc de-a dreptul in cutii;
Piersicile, nici n-ai crede,
Cresc ascunse in servete;
Si-ascultati-ma pe mine,
Merele cresc in vitrine.
Prunele cresc pe cantar,
Pepenii in galantar,
Fragile, in mare graba,
Cresc de-a gata din taraba,
Si alunele sadea
Cresc in bar, de sub tejghea.
(…)
… si uite asa datorita poeziei Anei Blandiana Parisul devenea un
loc magic in mintea unei fetite de 5 ani inca de pe vremea cand o calatorie peste
granitele tarii era parca desprinsa dintr-o poveste fantastica.
Acasa ciresele se
vindeau in chitute pe strada si deveneau cercei, strugurii copti din curtea
bunicilor coincideau cu inceperea scolii, capsunele cresteau in livada din
gradina si trebuia sa ma grabesc sa le adun inaintea lui Dodo, catelul meu roz
si pofticios, iar alunele le primeam rar un cutii metalice.
Aveam sa descopar dupa multi ani ca piata in Paris e chiar
la colt de strada. Sambata si duminica stradutele cu clasica cafenea din colt
se transforma in piata. Fiecare mic magazin ocupa trotuarul cu tarabe aranjate artistic
si nu exagerez deloc: ciupercile “cresc” pe suporturi de tort sau in cufere de picnic,
morcovii aliniati militareste “cresc” in ladite de lemn, zmeura in cupe mari de sampanie, iar hortensiile
uriase in galeti de aluminiu cresc direct pe sosea.
Piata nu a fost pe lista de
“what to do in Paris”, dar ne-a iesit in cale si a fost un prilej bun de a derula retete in minte si de a saliva la ce ar putea iesi din legumele si fructele crescute pe strada la nici 400 metri de Arcul de Triumf.
Am fost si eu la Paris cu tine datorita articolului plin de culoare... Un unghi neasteptat al Parisului!
RăspundețiȘtergere