Supa crema de ciuperci

Imi aduc aminte cu drag de zilele de dupa ploaie cand mergeam in padure cu bunicul la cules ciuperci. Intotdeauna culesul ciupercilor se tranforma intr-o aventura: fie ca simteam sub palme muschiul de pe copaci, ne bucuram de gustul fragutelor sau descoperam cu mare bucurie vizuina unei vulpi, ciupercile erau uneori doar un pretext. Poate si pentru ca se intampla sa nu gasim niciuna :) 

Ciupercile preferate si mereu vanate erau galbiorii, bunica reusea sa faca din ei cea mai buna ciulama. Ii fierbea cu o lingurita de argint si imi placea sa fiu langa ea cand o scotea la control. Ma ridicam pe varfuri deasupra aragazului si ma uitam curioasa in oala. Mirosul de padure, de pamant umed mi-l amintesc si acum...
Promit sa scriu si reteta pentru ciulama, dar intre timp am pregatit o supa crema. Cu drag impart reteta cu voi :)