Daca iti doresti o reteta simpla, rapida si foarte buna de desert, salamul de biscuiti e o alegere inspirata. Nu ai nevoie de ingrediente scumpe sau numeroase, nu e deloc complicat de realizat, poate cel mai greu te vei impaca cu timpul de asteptare (trebuie sa stea in jur de 1-2 ore la rece, mai mult decat iti va lua sa prepari prajitura).
Eu am vrut o consistenta cremoasa asa ca in loc de lapte am adaugat smantana pentru frisca. Ciocolata pe care am folosit-o a avut migdale caramelizate, dar daca doresti varianta clasica a salamului inlocuieste frisca cu lapte si foloseste o ciocolata neagra clasica. Mai poti adauga stafide, bucatele de nuci, alune, rahat, iar in loc de zahar pudra pentru ornat poti folosi razatura de cocos.
Daca ar trebui sa aleg intre un entrement si o bucata de strudel cu dovleac, placintarul ar castiga detasat :D Rustic, rudimentar chiar, cu bucati grosiere de dovleac si la mai putin de 3 lei bucata, strudelul cu dovleac are un efect imediat si de fiecare data acelasi: imi ploua in gura, la propriu. Aaaa si sa nu uit: strudelul e cel pentru care, in scoala fugeam in pauza mare la cofetaria din colt sa-mi cumpar 2 bucati. 2! Si as mai fi mancat :D
Am incercat sa-i dau o noua infatisare in reteta asta, o consistenta cremoasa, uniforma, fina, bucati perfect taiate, sa fac putina ordine cu strudelul asta de dovleac. Asa ca l-am innobilat cu frisca si l-am asezat pe un aluat fraged ca la carte.
Iti spun sincer ca aceasta reteta de ciocolata de casa a fost un succes total. Mi-a placut sa o fac, sa o mananc, sa o daruiesc si sa o impart cu cei dragi. A intrat in topul preferintelor familiei si foarte curand va fi urmata de varianta cu stafide ametite de rom :)
Nu e tare, nu e prea moale, e suficient de sfarimicioasa, nu foarte dulce dar destul cat sa se topeasca in gura si sa mai vrei.
Ultimul tort cu gust de vara: usor si la gust si la metoda de realizare, dar pregateste-te sa folosesti si murdaresti multe boluri :) Ciocolata cu lapte, cocos si fructe de padure asezate frumos si la exact aceeasi grosime pe un blat pufos si insiropat de cacao.
Ma asteptam ca aceasta prajitura sa fie una perfect finisata, cu linii drepte, cu un strat de crema de aceeasi grosime pe toata suprafata, fara nici o crapatura, cu fructe rotunde si lucioase fara niciun defect si care de fiecare data iese si arata la fel. De ce? Pentru ca Pavlova a fost denumita dupa o faimoasa balerina din Rusia. Iar eu cand ma gandesc la balet, vad varfuri perfect intine, genunchi drepti pana la durere, brate perfect arcuite, salturi ce sfideaza gravitatia, piruete interminabile pe o axa dreapta.
Dar prajitura e departe de a arata perfect, bezeaua nu e uniforma, crema curge haotic si sosul de fructe e imposibil de aranjat mereu in acelasi fel. Si am inceput sa caut informatii despre Anna contrariata si de asocierea unei balerine cu cateva sute bune de grame de zahar. Se pare ca Anna Pavlova a fost o balerina non conformista care a surprins prin abaterea de la regulile din balet:genunchi indoiti, varfuri deloc intinse, piruete descentrate. Cu picioare rigide nepotrivite pentru baletul acelor vremuri a reusit sa se afirme, sa se faca remarcata, sa puna bazele poantelor (cu lemn in varf) asa cum le stim noi azi si sa danseze divin. Exact asa cum e si gustul acestei prajituri deloc perfecta: DIVIN! :) (daca vrei sa citesti mai multe despre Anna Pavlova aici gasesti detalii despre viata ei)
